Poetul

Chemat-am ploaia pe mormânt,

Să crească zâmbete de flori

Ş-am stat cu ochii-n sus spre cer,

Să umplu luna de culori.

 

Dansat-am ploaia pe mormânt

Un dans de patriot şi zeu

Şi-am scris o poezie din cuvânt,

Spontan, curat, feroce, ca un leu.

sedussa.files.wordpress.com

Un surdo-mut ce auzea

Prin ochii clari, ca luna plina,

Cum chicoteau mormintele-n ploaie,

A fost o poezie fără vină.

O ceata de eroi şi cântăreţi

Stimează acum acest mormânt,

Iar ploaia rece, strop cu strop,

S-adună ca cenaclul pe mormânt.

 

O flacără, ce nu s-a stins,

Se mută-n vârf de lumânare

Şi nu mai e pustiul pe cuprins

Căci e lumină pentru fiecare.

 

Cu pasul greu, se suie sus la cer,

Căci norii-s trepte pe mormânt,

De-a dreapta lui Nichita şi Mihai,

Din poezii face cuvânt.



Cristalin

sursa: 3.bp.blogspot.com

Cu lacrimi

pătat-am papirusul învechit;

Cu lacrimi

De dor, de tine.

Sunt lacrimi de sânge,

Sunt lacrimi ce mor,

Sunt lacrimi ce simt,

Şi pe care le dor

Fiecare pas

Ce îl străbat pe obraz.

De lacrimi

peniţa refuză să scrie;

De lacrimi

De dor, de tine.

Sunt lacrimi ce plâng

Cu lacrimi amare

Şi ochiul din suflet

Ma doare.

Cu lacrimi

pătat-am obrazul tău

Şi-un negru profund

E sufletul meu.

Ce lacrimi costisitoare.

sursa: ning8poc.files.wordpress.com

*****

Mă întîlnesc cu sentimentele.

Parfum de bar

Îmi îneaca privirea

Uitată pe pervazul pleoapelor.

Locuit

sursa: cu-dragoste.ro

Amintire –

Crud şezământ;

Am murit

Cândva

De mult

Şi cu mine

Şi spuma mării

A zburat spre Soare.

S-a secat

Pieptul meu,

Acum plin de cenuşa

Unei intâmplări

Prea însorite.

Mângâie-mi tu

Credinţa,

Renaşte-mi

Iubirea.

Călare alerg spre

A-ţi tăia calea

Moment

Dureros de frumos.

Învie-mă

Prin propria speranţă

Şi dăruieşte-mi

Un cer înalt

Şi un pământ

Aproape de El.

Dăruieşte-mi

Puterea paşilor

Neînvăţaţi

Şi raza soarelui

Ca o frânghie spre El.

Apoi

Trist sărută-mi

Firul de păr

Albit de

Crudul şezământ.

sursa: tabu.ro

Adio

http://blogs.princeton.edu

Piciorului ars

De jarul răcit

De la apusul

Amorului aprins,

I-au apărut

Aripi prinse

De glezne,

Ca tu de sufletul

meu,

Într-o contopire

Silnică şi

Absolută.

Şi astfel

A zburat

Spre a te căuta

În alt paralelipiped

Iluzoriu.

Îmbraţişare

sursa: static.panoramio.com

Întins pe autostradă

Claxoanele dansează

În ritmul stelelor ce mor.

Îmbraţişez asfaltul

Rece

Îmbraţişez amintirea,

Îmbraţişez cugetul,

Îmbrăţişez moartea

Rece.

Întinsul nemărginit

Îl cuprind în priviri

Tăioase

Cuvintele tac

Închise într-o cutie.

Prind steaua în palme,

Te cuprind de gleznă.

Nu-ţi desprinde

Mâinile

Caci îmi va fi frig,

Rece.

sursa: lh3.ggpht.com

INEL, TABLĂ ŞI PLOP

Printre carţi am găsit

INELUL.

Citeam… şi citesc…

Ce scrie pe el!?

Am îmbrăcat

apoi

drumul în tablă.

Dar drumul n-a vrut,

ori tabla?

A ţinut mult la vis

şi la punctualitate.

Ţine şi acum,

ca eu la căldură.

E caldă!!!

Şi eu la fel…

drumul…

e rece şi mort.

Lemnul din sobă

trosneşte;

Trosnesc pereţii,

iarba, pluta.

Aprind o ţigară –

e ultimul drum

şi

văd că merge-nainte.

Vede şi ea

şi sticla din păr

şi praf.

Până la nas

cuvântul îngheaţă.

E cald în decembrie,

inelul pe deget,

sub pat,

pe pat doar noi doi.

INELUL şi viaţa!

Fatalitate

S-a terminat povestea noastră –

Iubiţii mei,

Începe-acum un altceva

De teama ei;

Începe o poveste lină

De-amor ciudat

Şi norii albi suspina;

Cuvânt urcat.

Căci s-a suit de mult în inimi

Cuvântul Lui,

Iubirea noi I-o pironim;

Un singur cui.

Un cui e tot ce ne-a rămas

S-avem o continuare,

Dansăm acum ultimul vals

În miez de soare.

Se termină un iad –

Ne construim lumina,

Din lacrimă, în lacrimă să cad

Am tras cortina.

Pun punct – şi de la capăt –

Începe Tinereţea!

Să-mi fie haznă să iubesc,

Să am la dispoziţia mea

Discreţia!

Te iau cu mine-oricând vei vrea

Să înţelegi iubirea,

Oricând vei vrea să-mi înţelegi

Pe noul drum pornirea.

Acum nu am decât un scop:

Să plec de tot de-acia,

Să-mi las în urmă chinul tot,

Tristeţea şi mândria.

MONOLOGUL EI

„M-am întâlnit ieri cu el,

L-am văzut, am leşinat,

Am simţit nevoia să-i sar în gât,

Să-l sugrum, să-l sărut…

Azi noapte a venit la mine pe geam, în zbor,

Am fugit în gândul lui

Şi cu gândul ne-am iubit.

Frumos ca un zeu slab dar puternic,

Întunecat ca lumina pierdută în neant,

Radiând de frumuseţe intelectuală

Îmi vorbi în termeni necunoscuţi de mine

sursa: pics.hi5.com

Şi îmi mărturisii că mă iubeşte.

Atunci a venit lângă mine,

Ne-am aşezat pe bancă sub un copac

Şi porumbeii înroşiţi

De sângele iubirii zburau…

Ne-am sărutat,

L-am privit

Şi i-am spus ce-mi spuse şi el,

Dar cu cuvintele mele.

Luna veghea deasupra capului lui

Înarmându-l cu puterea dragostei.

sursa: freewebs.com

Şi valurile mării ne atingeau picioarele

Goale şi înfierbântate, iar nisipul

Sfârâia de frumos.

Ne-am privit până la venirea zorilor

Şi apoi m-am aşezat pe canapea.

El plecă în zbor,

Ieşi pe geam, urmat de o furtună

Însoţit de tunete şi fulgere… de nori cenuşii,

Şi ieşi…

apoi ne-am sărutat

Şi nu ne-am mai oprit

Nici până acum.”

sursa: mirelablog.supereva.ro

Nou în “Cinema-uri”

Am auzit că noi, mâncând morcovii, îi ucidem, devorând sămânţa şi esenţa morcovului şi suntem deci nişte criminali, fiind aceasta prima crimă facută de om după cădere… interesant, nu!?! Aşadar am găsit, pe undeva în imaginaţia mea urmatorul afiş de film!

…abia aştept sa îl vad…