Poetul

Chemat-am ploaia pe mormânt,

Să crească zâmbete de flori

Ş-am stat cu ochii-n sus spre cer,

Să umplu luna de culori.

 

Dansat-am ploaia pe mormânt

Un dans de patriot şi zeu

Şi-am scris o poezie din cuvânt,

Spontan, curat, feroce, ca un leu.

sedussa.files.wordpress.com

Un surdo-mut ce auzea

Prin ochii clari, ca luna plina,

Cum chicoteau mormintele-n ploaie,

A fost o poezie fără vină.

O ceata de eroi şi cântăreţi

Stimează acum acest mormânt,

Iar ploaia rece, strop cu strop,

S-adună ca cenaclul pe mormânt.

 

O flacără, ce nu s-a stins,

Se mută-n vârf de lumânare

Şi nu mai e pustiul pe cuprins

Căci e lumină pentru fiecare.

 

Cu pasul greu, se suie sus la cer,

Căci norii-s trepte pe mormânt,

De-a dreapta lui Nichita şi Mihai,

Din poezii face cuvânt.